Multe dintre obiectele pe care le
folosim astăzi au fost rodul a mulți ani de cercetare asiduă. De aceea, ne este
greu să ne imaginăm că unele invenții care au revoluționat lumea au fost făcute
din greșeală. Și totuși, hazardul joacă un rol important chiar și în domeniul
științei. Fără puțin noroc și fără niște minți sclipitoare care să profite de
el, invențiile pe care le prezentăm n-ar fi existat.
1. Geamurile
securizate
În 1903, pe când lucra în
laboratorul său, chimistul francez Edouard Benedictus a dat din greșeală peste o
sticlă, care a căzut pe jos. Totuși, în loc să se spargă, așa cum ar fi fost
firesc, sticla a rămas intactă. Intrigat de faptul că sticla nu se făcuse
bucăți, Benedictus s-a oprit din ce făcea pentru a o examina.
Chimistul și-a dat seama că în
recipientul cu pricina ținuse până recent nitroceluloză. Interiorul sticlei
fusese căptușit cu respectiva substanță, care-l făcuse mult mai rezistent la
șoc. Inspirat de acest eveniment, Benedictus a început să facă diverse teste,
iar la final a produs prima bucată de sticlă securizată, pe care a denumit-o
Triplex.
Deși la început producătorii auto
nu s-au arătat prea interesați de invenție, în timpul Primului Război Mondial
sticla lui Benedictus a devenit mai populară. Astăzi, sticla securizată este
esențială pentru orice automobil.
2. Super
glue
În 1942, chimistul Harry Coover lucra din greu pentru a crea un vizor din plastic
transparent, pentru arme de precizie. Încercările lui Coover au eșuat lamentabil
deoarece substanța pe care a creat-o, cianoacrilatul, se lipea de
orice.
Chimistul s-a dat bătut și aveau
să treacă 6 ani până când substanța avea să-și dovedească utilitatea. A doua
oară când Coover s-a lovit de enervantul cianoacrilat a fost în timp ce lucra la
construirea de acoperișuri transparente pentru carlinga avioanelor de
vânătoare.
Bineînțeles, substanța n-a fost
bună nici de această dată. Totuși, Coover și-a dat seama că cianoacrilatul
funcționa extrem de bine pe post de adeziv. Chimistul a brevetat invenția, iar
în 1958 celebrul adeziv se vindea în întreaga lume.
3. Pliculețele
de ceai
Pliculețele de ceai atât de
populare astăzi au fost invenția accidentală a comerciantului american Thomas Sullivan. În 1908, Sullivan a
început să le trimită clienților mostre de ceai, pe care le ambala în săculeți
de mătase.Mulți
clienți au presupus că
mostrele trebuie folosite la fel ca infuzoarele din metal și au pus în
ceașcă
săculețul cu totul. După ce a trimis mostrele, Sullivan a început să
primească observații de la clienți: punguțele de mătase erau țesute prea
strâns, împiedicând
aroma să iasă.
Așadar, comerciantul a început să
folosescă tifon în loc de mătase și să vândă ceaiul la
pliculeț.
4. Cuptorul cu
microunde
În 1939, fizicianul Percy Spencer lucra pentru Raytheon, un contractor al
Departamentului Apărării din SUA. Spencer testa un nou model de magnetron pentru
instalațiile radar. După ce a stat în preajma lui, a observat că bucata de
ciocolată pe care o avea în buzunar se topise.
Intrigat de fenomen, Spencer a
făcut un experiment. A pus lângă tub câteva boabe de porumb, care s-au
transformat în popcorn în câteva minute. După mai multe teste, Spencer și-a dat
seama că toate aceste întâmplări s-au petrecut datorită expunerii la energia
microundelor.Pe baza descoperirii sale,
inginerul a conceput primul cuptor cu microunde, pe care Raytheon l-a brevetat.
În 1947, compania a și reușit să producă primul cuptor cu microunde din lume,
care costa 5.000 de dolari.
5
Penicilina
Înainte să existe antibioticele,
viața era destul se sumbră și scurtă. Infecțiile făceau mii de victime, iar
pentru unii erau chiar o condamnare la moarte. Din fericire, în 1928,
bacteriologul scoțian Alexander Fleming avea să facă o descoperire uluitoare.
La acea vreme, infecțiile cu
stafilococ puneau mari probleme omenirii, iar Fleming făcea studii pe plăci cu
culturi de stafilococ. Uitând una dintre plăci afară, Fleming a găsit-o mai
târziu plină de mucegai și a ignorat-o o vreme. Apoi, din pură curiozitate, a
analizat respectiva placă și a observat că împrejurul mucegaiului nu se mai
dezvoltau colonii de stafilococ.
Fleming a identificat mucegaiul
ca fiind penicilium notatum și a început să studieze posibilitatea de a-l
administra ființelor vii, fără a le îmbolnăvi. Un deceniu mai târziu, Howard
Florey și Ernst Chain au reușit să izoleze substanța ucigătoare de bacterii și
să o transforme în medicament care a salvat milioane de vieți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu