Când savanţii se relaxează...

Albert Einstein (14 martie 1879 - 18 aprilie 1955)

 O doamnă, rugându-l pe Albert Einsetin s-o cheme la telefon, a precizat că numărul ei este greu de memorat: 24361.
-Ce vedeţi greu în asta?!? se miră savantul. Două duzini şi 19 la pătrat, nimic mai mult!


Matematicianului David Hilbert îi aparţine următoarea frază, rostită într-o prelegere universitară:
-Fiecare om are un anume orizont. Când acest orizont se restrânge într-atâta încât devine extrem de îngust, el se transformă într-un punct; iar atunci omul acela zice: "Iată punctul meu de vedere!"


Lui Albert Einstein îi plăceau filmele cu Charlie Chaplin. Demult, îi scrisese marelui cineast:
- Filmul dumneavoastră "Goana după aur" e înţeles în lumea întreagă şi veţi deveni negreşit un mare om.
Chaplin i-a răspuns:
- Vă admir şi mai mult. Teoria relativităţii creată de dumneavoastră n-o înţelege nimeni în lume şi totuşi aţi devenit un mare om.

Matematicianul David Hilbert a fost odată întrebat despre unul din foştii săi elevi.
- Aaa, acela! îşi aminti Hilbert. S-a făcut poet. Pentru matematici avea prea puţină imaginaţie.



Într-o seară, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea, Ernest Rutherford, fizicianul atomist originar din Noua Zeelandă, văzu pe unul din studenţii săi care, în ciuda orei înaintate, şedea absorbit în faţa unor aparate. Rutherford îl întrebă ce făcea la asemenea ceas târziu.
- Lucrez, zise studentul.
- Dar ziua ce faci? reluă savantul.
- Bineînţeles, lucrez.
- Nu cumva lucrezi şi în zori?
- Ba da, zise studentul, lucrez şi în zori.
Întunecându-se la faţă, Rutherford îl întrebă iritat:
- Atunci, tu când mai gândeşti?


Odinioară, pregătindu-şi examenul de doctorat, fizicianul Max Born şi-a ales ca materie secundară pentru examenul oral astronomia.
Vestitul profesor din vremea aceea, astronomul Schwartzschield, l-a întrebat pe candidat:
- Ce faceţi când vedeţi o stea căzătoare?
Born ştia că la această întrebare trebuia să răspundă că se va uita la ceas, notând timpul căderii meteoritului, va stabili constelaţia în zona căreia l-a observat, de asemenea, direcţia mişcării, lungimea traiectoriei luminoase, iar apoi va calcula traiectoria aproximativă.
Dar viitorul laureat al Premiului Nobel a răspuns calm:
- Mă gândesc la o dorinţă.


Fizicianul atomist Nils Bohr, pe vremea când mai era student la Gottingen, nu avusese răgaz să se pregătească suficient pentru un colocviu din cursul anului universitar, astfel că răspunsul său a fost caracterizat drept nesatisfăcător. Viitorul savant, nepierzandu-se cu firea, a răspuns însă:
- Am ascultat la acest colocviu atâtea răspunsuri proaste încât vă rog să consideraţi intervenţia mea drept o răzbunare.


Descoperitorul celui de al treilea principiu al termodinamicii, Walter Nernst, se îndeletnicea în orele libere cu o crescătorie de crapi.
Cineva a remarcat în prezenţa savantului:
- Ciudată ocupaţie! Chiar creşterea păsărilor mi s-ar fi părut mai interesantă.
Dar Nernst a răspuns imperturbabil:
- Mă ocup cu creşterea unor animale care sunt în echilibru termodinamic faţă de mediul incojurator. A creşte însă animale cu sânge cald înseamnă a încălzi cu bani proprii spaţiul cosmic.


Albert Einstein avea un şofer pe care îl lua la toate conferinţele şi discursurile lui, ca să nu îl lase să aştepte în maşină. După ani buni de participare la discursuri ale geniului, şoferul a învăţat pe dinafară tot ceea ce spunea Einstein, aşa că i-a cerut să îl lase şi pe el să ţină un discurs în locul lui. Acesta a fost de acord.
La discurs, după ce termină tot de spus şi este aplaudat, un domn îi pune o întrebare foarte încâlcită şi complicată. Şoferul, nepierzandu-se cu firea a răspuns fără să ezite:
- Să ştiţi că această întrebare este atât de uşoară încât şi şoferul meu, care se află acolo (arătând spre Einstein), vă poate răspunde.